Transplant fără precedent în medicina românească

Medicii de la Spitalul “Marie Curie” au efectuat ieri un transplant de os unei tinere de 27 de ani care suferă de boala “oaselor de sticlă”. Osul a fost luat de la o persoană în moarte cerebrală.

Când eşti imobilizat de cinci ani şi picioarele nu te mai ascultă, când aştepţi de 27 ani un transplant de os şi afli într-o dimineaţă că oasele pe care le aştepţi sunt pe drum, poţi spune că e ziua ta norocoasă. 

Mihaela Chiriţă a aflat la 7.00 dimineaţa, când s-a trezit pe patul de spital, că medicii urmează să-i facă “operaţia vieţii”, un transplant de ţesut osos, prelevat de la o persoană în moarte cerebrală.

De cinci ani nu mai putea face un pas

Fata în vârstă de 27 de ani s-a născut cu o boală extrem de rară – “boala oaselor de sticlă”. Practic, întregul ei corp este “o bombă cu ceas”: oricând, oriunde, oricum, oasele ei pot suferi simultan sute de fracturi.

Boala a privat-o de copilărie, de adolescenţă, de o viaţă normală şi a condamnat-o la o viaţă în spitale, cu ghipsuri şi operaţii. Dacă la început putea să meargă, cel puţin cu dificultate, în timp, boala s-a agravat. A fost momentul în care a încăput “pe mâna” profesorului Gheorghe Burnei, de la Spitalul “Marie Curie”. 

”Boala fetei a evoluat în timp, operaţiile multiple au ţinut-o în frâu, însă acum cinci ani a scăpat de sub control”, ne-a declarat profesorul Gheorghe Burnei.

De atunci, echipa de medici nu a avut astâmpăr până nu “a inventat” soluţia salvatoare: un procedeu unic prin care să ataşeze grefa osoasă “oaselor de sticlă” pentru a preveni deformarea lor. Acum o lună au internat-o Mihaela ca “să o aibă mereu în vedere” şi să adune toate cele trebuincioase: ustensile, materiale. Le mai trebuia doar materia primă. 

”Istoricul operaţiei a început acum doi ani: am creat un sistem de fixarea a oaselor de sticlă şi de control care să prevină noi fracturi, am finalizat implanturile, le-am testat in vitro, iar azidimineaţă am avut şansa să le aplicăm pe viu”, a adăugat profesorul Gheorghe Burnei.

“Nu credeam că o să-i găsească os aşa de repede”

Intervenţia nu a fost deloc simplă, însă a fost un succes. Fata a intrat în operaţie în jurul orei 10.30 şi a ieşit după trei ore.

Între timp, mama povesteşte cum dădea ture pe holurile spitalului când secundele îi păreau ore. “Sunt extrem de fericită în acest moment, când am aflat că operaţia s-a încheiat cu bine. Vă daţi seama ce bucurie este să-ţi începi ziua cu o aşa veste. Ne rugaserăm la Dumnezeu să-i găsească ţesutul osos de care avea atâta nevoie, dar nu credeam că va fi atât de repede. Trei ore cât a durat operaţia am coborât şi am urcat scările ca să treacă timpul mai repede”, povesteşte, radiind de fericire, mama fetei, Eugenia Chiriţă. 

Când se va trezi din anestezie, fata va fi făcut primul pas spre vindecare. 

Pentru că, din păcate, nu şi-a încheiat socotelile cu spitalul. Va mai avea nevoie de aceeaşi procedură şi la piciorul celălalt. În două luni va putea să se ridice şi va merge folosindu-se de un cadru. Mama este optimistă. “Important este că s-a spart gheaţa. Avem speranţa că va urma şi cealaltă operaţie”, ne-a declarat aceasta.

Sursa Evenimentul Zilei